Curs 6-13 mai. Argumentul pantei alunecoase

ARGUMENTUL PANTEI ALUNECOASE

DESCRIERE

Un argument de tipul pantei alunecoase este o specie a tipului de raţionare negativ bazat pe consecinţe, folosit uneori atunci când un vorbitor avertizează interlocutorul în privinţa rezultatelor unei acţiuni, arătând că acţiunea respectivă este un prim pas în dintr-o secvenţă de evenimente care vor duce la o situaţie nedorită. Ceea ce este distinctiv în privinţa argumentului pantei alunecoase este faptul că se presupune că există o secvenţă de alte acţiuni care vor urma, astfel încât dacă secvenţa începe, ea nu poate fi oprită, până când nu au loc evenimentele nedorite. Acest rezultat nedorit este evenimentul final al secvenţei şi reprezintă ceva care se opune scopurilor celui care este avertizat, spre exemplu, afectându-i siguranţa sau securitatea.

Există câteva tipuri de argumente ale pantei alunecoase, dar forma lor generală poate fi astfel reprezentată. Un argument de tip pantă alunecoasă ar întotdeauna un caracter recursiv, adică se aplică într-un proces repetitiv. Această caracteristică este reprezentată în premisa recursivă a argumentului:

SCHEMA DE ARGUMENTARE PENTRU ARGUMENTUL PANTEI ALUNECOASE

Premisa care postulează primul pas: A₀ este analizată ca propunere care pare iniţial că ar trebui să fie realizată.

Premisa recursivă: Realizarea lui A₀ va conduce în mod plauzibil (din câte ştim, în circumstanţele date) la A1, care va conduce apoi în mod plauzibil la A₂, şi aşa mai departe, prin secvenţa A₂,..., A_n.

Premisa care postulează caracterul negativ al rezultatului acţiunii: A_n este un rezultat nedorit.

Concluzie: A₀ nu ar trebui să aibă loc.

EVALUARE/ÎNTREBĂRI CRITICE

În general, atunci când evaluăm raţionamentele de tipul pantei alunecoase, este cel mai bine să începem prin a identifica cele trei premise ale argumentului. Una dintre premise postulează primul pas al secvenţei, premisa recursivă descrie mecanismul pantei, iar a treia premisă specifică consecinţele nedorite la care conduce panta. Cele mai importante întrebări critice pentru un argument de tipul pantei alunecoase se referă la paşii secvenţei specificaţi de argument:

1.    Ce propoziţii sunt formulate în sprijinul legăturii dintre A₀ şi A_n?

2.    Ce alţi paşi ar trebui luaţi în calcul pentru a completa secvenţa de evenimente pentru a o face

plauzibilă?

3.    Care este cea mai slabă legătură din secvenţă, în legătură cu care ar trebui puse întrebări

critice specifice referitoare la posibilitatea ca un eveniment să conducă la un altul?

Cât de puternic poate fi un argument de tipul pantei alunecoase depinde de cât de puternică este afirmaţia din concluzie – spre exemplu, rezultatul sau rezultatele nedorite sunt prezentate ca posibile sau ca inevitabile? Cu cât este mai puternică această afirmaţie, cu atât argumentul trebuie să conţină mai multe dovezi şi justificări. În orice caz, pentru că argumentele de tipul pantei alunecoase se referă în mod tipic la viitor, ele trebuie privite cu scepticism în special dacă concluzia lor conţine cuvântul „trebuie” (sau „în mod necesar”, etc.).

Este, de asemenea, important să facem distincţia între instanţe ale argumentelor bazate pe consecinţe negative şi argumente de tipul pantei alunecoase. Ceea ce este specific argumentelor pantei alunecoase este premisa recursivă, care lipseşte din structura unui argument bazat pe consecinţe negative.

EXEMPLE

Ideea centrală a argumentului pantei alunecoase este că odată ce prima acţiune a secvenţei a avut loc, rezultatul sau rezultatele negative finale sunt inevitabile. Argumentele de tipul pantei alunecoase sunt adesea folosite pentru a oferi un motiv împotriva încercării de a consuma droguri, pentru că odată luate, încercarea de a renunţa este din ce în ce mai grea cu fiecare doză consumată, iar rezultatele dezastruoase devin inevitabile. Odată ce o  persoană începe să consume droguri, dependenţa fizică poate face foarte dificilă încercarea de a renunţa la consumul de droguri, iar acest lucru poate avea consecinţe negative directe sau indirecte care se accentuează continuu. În acest caz, baza argumentului pantei alunecoase este dependenţa fizică, cauzată de reacţia organismului la substanţele ingerate. Cu cât consumi mai mult, cu atât ai nevoie de un ajutor mai mare pentru a renunţa. Există de asemenea variante ale acestui argument în care este prezentată o legătură între consumul anumitor substanţe care pot da naştere dependenţei. În aceste cazuri este mai greu de demonstrat o astfel de legătură, iar dezbateriale care conţin astfel de argumente sunt foarte controversate. Un caz de acest tip este argumentul că legalizarea consumului de marijuana ar fi primul pas într-o secvenţa care ar conduce la un consum mai mare de droguri mai puternice, cum sunt cocaina sau heriona, şi în cele din urmă la o societate în care consumul de droguri va fi din ce în ce mai greu de controlat şi în care apar nenumărate probleme sociale cauzate de consumul de droguri. O variantă a acestui argument cu o legătură chiar mai slabă este argumentul în care cineva avertizează o altă persoană să nu se apuce de fumat, pentru că acest lucru ar putea conduce la folosirea unor substanţe care dau o dependenţa mai mare, cum este marijuana, care la rândul ei conduce la consumul de droguri şi mai puternice.

Argumentele pantei alunecoase sunt des folosite în dezbaterile etice şi cele referitoare la politicile publice. În cazul Texas vs. Johnson (1989) care avea ca obiect arderea de către o persoană a steagului american în timpul unei manifestaţii de protest la adresa politicilor administraţiei Reagan desfăşurate în Dallas. Cazul care trebuia să stabilească dacă persoana putea fi condamnată de „profanarea unui simbol sacru”  a ajuns la Curtea Supremă a Statelor Unite, unde s-a stabilit că, în acest caz, arderea steagului a fost un act de „manifestare publică” şi astfel era protejat de libertatea de expresie (Primul Amendament). Judecătorul Brennan a folosit un argument de tipul pantei alunecoase pentru a-şi justifica decizia:

Nu vedem nicio motiv pentru care principiul care a stat la baza deciziei în cazul Schacht să nu se aplice şi aici. A conchide că Guvernul poate permite ca anumite simboluri să transmită numai anumite mesaje ar înseamnă intrarea pe un teritoriu care nu are limite clare şi uşor de recunoscut. Potrivit acestei teorii, poate Guvernul să interzică arderea steagului naţional? Sau a unor copii ale sigiliului prezidenţial? Sau a Constituţiei? Dacă evaluăm astfel de cazuri din punct de vedere al Primului Amendament, cum putem decide care simboluri sunt atât de speciale încât să garanteze acest unic statut? Pentru a face acest lucru ar trebui să ţinem seama de propriile noastre opţiuni politice, şi să le impunem cetăţenilor chiar în felul în care Primul Amendament ne interzice să o facem.

Argumentul este acela că odată ce ar fi interzis prin lege un gest precum cel al arderii steagului, aceasta ar constitui un precedent pentru interzicerea multor altor acte, cum ar fi arderea altor obiecte care reprezintă guvernele locale sau cel federal. A interzice astfel de acte ar fi şi costisitor şi lispit de valoare. Acest lucru ar duce la impunerea preferinţelor politice în interzicerea multor acte de manifestare publică ceea ar contrazice Primul Amendament.   

Într-un desen animat un personaj avertizează un alt personaj în privinţa pericolului de a interzice „profanarea fizică a unui steag” enumerând mai mulţi paşi ai secvenţei unei pante alunecoase:

... „profanarea fizică” este un truc înşelător... Spre exemplu, va fi ilegal să arzi un steag de hârtie? Sau să rupi o fotografie a unui steag? Sau un steag desenat pe un articol de îmbrăcăminte? Eşti un patriot dacă porţi un tricou pe care este desenat un steag, dar eşti un criminal dacă steagul este desenat pe pantaloni? Cine decide dacă o pictură care conţine un steag este un gest de profanare sau un omagiu? Dar alte simboluri naţionale, cum ar fi vulturul sau Statuia Libertăţii? Sau steagurile de stat? Sau steagul federal? Tot ceea ce este sacru pentru cineva trebuie protejat? Şi dacă respingem astfel de acte nu respingem cumva ideile care se află în spatele lor? Şi dacă este aşa, ce alte idei vom mai ajunge să respingem?

În acest text se poate observa că ceea ce contribuie la secvenţa pantei este nu doar ideea stabilirii unui precedent, ci şi dificultatea de a delimita un termen vag cum este „profanare fizică”. O dată ce este aplicat unui obiect, cum este un steag, este greu de oprit aplicarea sa la alte obiecte cum ar fi un tort sau un tricou. Această vaguitate este zona gri a pantei alunecoase.

Argumentele pantei alunecoase care au schema prezentată anterior pot fi rezonabile ca argumente prezumtive, cu condiţia ca toţi paşii secvenţei, care leagă primul pas de ultimul, să fie justificaţi. Totuşi, în unele cazuri, aceste legături nu sunt suficient justificate, şi astfel panta alunecoasă nu este plauzibilă. În unele cazuri argumentul pantei alunecoase este folosit în mod neplauzibil ca argumente de tipul apelului la frică. Problema cu argumentele de tipul apelului la frică este că ele pot fi uşor respinse dacă apelul la frică este exagerat sau neconvingător. Spre exemplu, în filmul Reefer Madness, adolescenţii erau avertizaţi în legătură cu pericolul consumului de marijuana, dar dovezile erau îndoielnice, în raport cu ceea ce se ştia la momentul respectiv. Astfel argumentul era neconvingător iar audienţa l-a considerat distractiv. În general, este nevoie de dovezi pentru a susţine adecvat o pantă alunecoasă. De când a fost realizat filmul dovezile în ceea ce priveşte consecinţele negative ale consumului de marijuana s-au înmulţit. Dar cât de puternică este legătura dintre consumul de marijuana şi posibilitatea extinderii consumului la alte substanţe care creează dependenţă mai puternice rămâne un subiect controversat. Chiar şi aşa, drogurile care creează dependenţă sunt într-adevăr periculoase. Prin urmare, încercarea de a justifica posibilitatea unei pante alunecoase trebuie să fie precaută. Dacă chiar şi numai încercarea de a consuma astfel de substanţe poate fi un pericol considerabil, avertizarea unei persoane cu scopul de a o convinge să nu facă primul pas ar putea fi un argument de tipul pantei alunecoase rezonabil.

EXERCIŢII

Analizaţi argumentele următoare identificând schemele de argumentare implicate. Identificaţi premisele şi concluzia argumentelor. Dacă există aspecte chestionabile ale argumentului care ar trebui luate în considerare identificaţi întrebările critice care ar trebui formulate: 

1)    Ana şi Bogdan discută în legătură cu problema dacă oamenilor de ştiinţă ar trebui să li se permită să facă cercetări asupra embrionului uman. Bogdan argumentează: „Ar trebui oprite imediat toate cercetările asupra embrionului uman, pentru că vor conduce la din ce în ce mai multe experimente pe fetuşii umani, şi în cele din urmă, recoltarea fetuşilor umani avortaţi va deveni o sursă de tratament pentru boli precum Parkinson sau distrofia musculară, şi nimic nu va mai opri aceste cercetări”.

2)    Maria şi Traian vorbesc în legătură cu problema dacă permisul de conducere ar trebui să aibă fotografia posesorului pe el. Traian argumentează: „Acest lucru este primul pas spre un stat poliţienesc!”.