ARGUMENTUL BAZAT PE CLASIFICARE VERBALĂ
DESCRIERE
Argumentul bazat pe clasificare verbală sau argumentul clasificării verbale
este un mod de raționare potrivit căruia pentru că un lucru poate fi considerat
(clasificat, definit) ca aparținând unei categorii generale de lucruri care au
o anumită proprietate, acel lucru are acestă proprietate.
Premisă: Toate lucrurile din categoria C au proprietatea P.
Premisă: Lucrul l
face parte din categoria C.
Concluzie: Lucrul l are proprietatea P.
EXEMPLE
Următoarele exemple sunt argumente ale clasificării verbale, și ambele pot
fi considerate argumente deductive:
Toți delfinii sunt considerați mamifere.
Flipper este un delfin.
Prin urmare, Fliper este mamifer.
Toți cei care au o avere mai mare de două milioane
de dolari este bogat.
Silviu are o avere mai mare de două milioane de
dolari.
Prin urmare, Silviu este bogat.
SCHEMA ARGUMENTATIVĂ
PENTRU ARGUMENTUL BAZAT PE CLASIFICARE
Premisa individuală: l are
proprietatea P.
Premisa clasificatorie: Pentru toți x,
dacă x are proprietatea P, atunci x poate fi considerat ca având proprietatea G.
Concluzie: l are proprietatea G.
EVALUARE/ÎNTREBĂRI
CRITICE
1)
Ce
dovezi există că l are proprietatea P, care se opun dovezilor care pun în
discuție atribuirea acestei proprietăți lui l?
2)
Se
bazează clasificarea verbală în premisa clasificatorie doar pe o definiție
stipulativă sau părtinitoare care poate fi pusă în discuție?
Acceptarea unei clasificări pe care o presupune argumentul este de multe
ori o chestiune discutabilă, ceea ce este clasificat, considerat ca aparținând
unei categorii mai curând decât alteia, depinzând de context. Propoziția
„Oricine are o avere de peste două milioane de dolari“ poate fi acceptată în
unele țări sau regiuni, dar mai puțin acceptată în altele.
În general, clasificările se stabilesc prin
convenții ale terminologiei științifice, prin folosirea comună a termenilor, în
discursul obișnuit, sau prin definiții juridice, în cel juridic. Unii termeni
sunt definiți clar, iar alții sunt subiect de dispută.
A doua întrebare face distincția dintre
definițiile stipulative, definiții oarecum inventate, și definiții care
reprezintă un înțeles stabilit și larg acceptat. Termenul „quark“, spre
exemplu, a fost introdus în fizică pentru a se referi la o particulă subatomică,
iat termenul „recesiune“ a fost definit stipulativ în teoria economică ca două
pătrimi de creștere negativă a PIB. Atunci când definițiile stipulative conțin
termeni evaluativi, cum este cazul termenului „recesiune“, și termenii
contribuie la modul în care sunt prezentate lucrurile – pozitiv sau negativ -,
folosirea lor trebuie analizată critic.
EXEMPLE
Fie argumentul
Practica bacșișului este elitistă
Prin urmare, practica bacșișului ar trebui să
înceteze.
Pentru cineva care acceptă premisa că practica bacșișului este elitistă și
acceptă necritic argumentul clasificării, concluzia este obținută corect.
Cineva care nu acceptă necritic argumentul poate face două lucruri:
-
să
critice sau să pună în discuție premisa punând prima întrebare critică, punând astfel
în discuție dacă practica bacșișului este un lucru elitist;
-
să
pună a doua întrebare, arătând că, deși practica bacșișului este elitistă, ea
nu este un lucru rău, și nu este necesar ca ea să înceteze.
Adesea, argumentele clasificării verbale conduc la dispute verbale în
privința înțelesului unui termen. Dar ele pot fi destul de dificil de apărat
dacă termenul în chestiune are conotații negative puternice. Dacă o idee sau
teză este etichetată negativ, efectele acestei etichetări pot fi greu de îndepărtat.
Unei persoane care susține argumentul de mai sus i se poate răspunde, spre
exemplu, că teza că practica bacșișului este elitistă este comunistă sau
folosind un alt termen peiorativ. Astfel, de multe ori argumentul clasificării
verbale poate conduce la etichetări și atacuri ad hominem.
Argumentul clasificării verbale poate fi folosit în mod negativ, ca în
următorul exemplu:
Ceea ce spui tu este o erezie.
Prin urmare, ceea ce spui tu este greșit.
Această folosire a argumentului clasificării verbale pare să spună că orice
poate fi clasificat ca erezie sună rău și trebuie să fie greșit, ceea ce este
un rezultat al conotațiilor negative ale termenului „erezie“. Dar, punând prima
întrebare critică, putem evalua dacă ceea ce spune cineva poate fi clasificat
într-adevăr ca erezie. Și chiar dacă poate, putem pune o a doua întrebare: este
într-adevăr rău ca o idee să fie considerată o erezie? În general, termenul
„erezie“ este definit stipulativ ca idee care se opune dogmelor bisericii.
Astfel, este important să observăm că „erezie“ este un termen părtinitor, așa
cum este folosit în argumente de genul celui anterior. Termenul „erezie“ poate
fi folosit nu doar cu un sens defavorabil, ci și ca o modalitate de a respinge
ceea ce spune interlocutorul cu scopul de a împiedica orice opoziție din partea
acestuia. Ceea ce poate și trebuie să facă este să pună în discuție
clasificarea tezei ca erezie prin punerea în discuție a folosirii părtinitoare
a termenului (definit stipulativ).
Disputele referitoare la argumentele clasificării
verbale sunt uneori considerate triviale. Dar uneori ele pot fi foarte
puternice și importante, datorită consecințelor pe care le poate avea folosirea
lor. Astfel de argumentepot fi obiectul unor dispute ample cu consecințe foarte
importante în curțile de judecată , ca în exemplul următor:
O corporație privată vrea să construiască un
cartier rezidențial în zona X. Totuși, există o lege potrivit căreia dacă o
zonă este considerată mlăștinoasă, în acea zonă nu poate fi dezvoltată nicio
activitată comercială de niciun tip. Orice zonă în care există peste două sute
de metri pătrați de suprafață de apă în luna iulie și în care trăiesc păsări
sălbatice este considerată zonă mlăștinoasă. Un grup ecologist susține că zona
X este îndeplinește aceste criterii și este, prin urmare, o mlaștină. În acest
exemplu, grupul ecologist folosește argumentul clasificării verbale pentru a
susține că zona X este o mlaștină. Dacă grupul va câștiga procesul, atunci
corporația nu își va putea duce la îndeplinire planurile de dezvoltare din zona
X.
EXERCIȚII
Analizați următoarele argumente prin identificarea schemei argumentative
implicate. Identificați premisele și concluzia argumentului. Dacă există
aspecte discutabile ale argumentului care ar trebui luate în considerare, identificați
întrebările critice care trebuie puse:
1) Toți cangurii sunt marsupiale.
Jumper este un cangur.
Prin urmare, Jumper este un marsupial.
2) Oricine crede în angajarea oamenilor doar
pe criterii de merit este considerat elitist. Bogdan crede în angajarea
oamenilor doar pe criterii de merit. Prin urmare, Bogdan este elitist.
3) Într-un proces judiciar problema discutată
era aceea a unui bărbat care condusese bicicleta în stare de ebrietate.
Întrebarea cheie era dacă bicicleta poate fi considerată vehicul. Curtea a
decis că nu poate fi considerată vehicul.
4) Argumentul tău apără economia liberă de
piață.
Prin urmare,
argumentul tău este un argument globalist care apără marile corporații care se
opun drepturilor omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu