duminică, 19 mai 2013

Curs 20 mai. Argumente Ad Hominem. Argumentul Ad Hominem circumstantial


ARGUMENTUL AD HOMINEM CIRCUMSTANŢIAL

DESCRIERE

Este o variantă a argumentului ad hominem direct bazat pe argumentul bazat pe angajamente inconsistente. Într-un argument ad hominem circumstanțial angajamentele inconsistente ale unei persoane sunt folosite pentru a-i ataca credibilitatea, spre exemplu, pentru a arăta că nu este sincer. Într-o formă comună argumentul poate fi exprimat astfel: „Nu practici ceea ce predici“.

SCHEMA ARGUMENTATIVĂ PENTRU ARGUMENTUL AD HOMINEM CIRCUMSTANŢIAL

Premisa care prezintă argumentul unei persoane: Persoana a susţine argumentul α a cărui concluzie este propoziţia A.
Premisa care afirmă inconsistenţa angajamentelor persoanei: Persoana a crede cu adevărat propoziţia opusă (negaţia) lui A, după cum rezultă din afirmaţiile sau acţiunile personale care exprimă această credinţă.
Premisa care afirmă punerea în discuţie a credibilităţii persoanei: Credibilitatea persoanei a ca persoană sinceră care crede în argumentul său a fost pusă în discuţie (prin premisele anterioare).
Concluzie: Plauzibilitatea argumentului lui a este diminuată sau distrusă.

EVALUARE/ÎNTREBĂRI CRITICE

1)    Există o pereche de afirmaţii făcute de persoana a, în care aceasta crede, potrivit dovezilor, şi care arată că aceasta este inconsistentă?
2)    O dată ce inconsistenţa practică este identificată şi constituie ținta principală a atacului, aceasta poate fi rezolvată sau explicată în context (dialog), păstrându-se astfel consistenţa afirmaţiilor lui a în context sau arătându-se că inconsistenţa afirmaţiilor lui a nu sprijină afirmaţia că a este lipsit de credibilitate?
3)    Este caracterul persoanei o problemă în context (dialog) şi, mai concret, depinde argumentul lui a de credibilitatea sa?
4)    Este posibil ca afirmaţia din concluzie să fie aceea, mai slabă, potrivit căreia credibilitatea lui a poate fi pusă în discuţie, sau aceea, mult mai puternică, potrivit căreia concluzia lui α este falsă?

Exemple:
Următorul argument este un ad hominem circumstanțial:

Tatăl meu îmi spune că nu ar trebui să fumez pentru că fumatul produce afecțiuni obstructive ale căilor pulmonare și dăunează sănătății. Dar el însuși fumează, prin urmare, argumentul său este total neplauzibil.

Premisele acestui argument conduc la concluzia (intermediară, implicită) că tatăl tânărului susține opinii inconsistente, care sprijină, la rândul ei, concluzia că angajamentul poate fi respins ca neplauzibil. Argumentul atacă credibilitatea părintelui. Evaluarea lui presupune răspunsul la toate întrebările critice:
-          la prima: părintele afirmă că fumatul este nesănătos, dar el însuși fumează; prin urmare, acestuia îi pot fi atribuite opinii inconsistente;
-          răspunsul la a doua întrebare trebuie să se refere la forța inconsistenței, dacă există dovezi, spre exemplu, că părintele a încercat să renunțe la fumat, dar nu a reușit, că încearcă în continuare etc., atunci inconsistența ar putea să nu fie atât de serioasă;
-          răspunsul la a treia întrebare (referitoare la relația dintre argumentul părintelui și credibilitatea sa) ține seama de răspunsul la a doua întrebare: inconsistența argumentelor părintelui afectează credibilitatea sa, însă explicații de genul celor amintite înainte pe care acesta ar putea să le ofere, pot restrânge lipsa de credibilitate;
-          răspunsul la a patra întrebare este esențial pentru valoarea argumentului: argumentul părintelui fiind destul de puternic, respingerea lui ca total neplauzibil doar pentru că concluzia sa este inconsistentă cu ceea ce face părintele este o reacție exagerată. Dacă tânărul ar fi respins argumentul, spunând că, parțial, credibilitatea părintelui său este discutabilă datorită obiceiului său, atunci argumentul său ar fi fost rezonabil.

EXERCIȚII

Analizați următoarele argumente prin identificarea schemei argumentative implicate. Identificați premisele și concluzia argumentului. Dacă există aspecte discutabile ale argumentului care ar trebui luate în considerare, identificați întrebările critice care trebuie puse:

1. Copilul către părinte: Argumentul tău că ar trebui să încetez să mai fur dulciuri de la magazinul din colț nu este bun. Chiar tu mi-ai spus acum o săptămână că ai furat dulciuri când erai copil.
Senatorul X: Taxele mari și prea multă legislație în domeniul afacerilor sunt cele mai rele lucruri pentru economie, și ele nu sunt controlate aproape deloc.
Senatorul Y: Când partidul tău era la putere, taxele erau la cel mai ridicat nivel de până atunci, iar legislația în domeniul afacerilor devenise deosebit de complicată. Prin urmare, fie ești ilogic fie, cel mai probabil, ești un ipocrit care nu crede un cuvânt din ceea ce spune.

2. Un abțibild conține următorul text: „Ce este mai ridicol decât un activist anti-vânătoare care mănâncă carne?“.

3. Domnul S a denunțat investitorii care au avantaje de pe urma scutirii de taxe, arătând că aceste practici dăunătoare vor ruina economia din punct de vedere al oamenilor obișnuiți. Domnul T a răspuns că S însuși s-a bucurat de o reducere de taxe în trecut, care era legală, dar de fapt era o modalitate de evitare a plății taxelor. Domnul S a răspuns că nu ar trebui condamnat oricine pentru avantajele care decurg din lege și că ceea ce a făcut el a fost legal. Prin urmare, el, ca orice cetățean, ar trebui să se poată bucura de avantajele scutirilor legitime de taxe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu