Curs 20 mai. Lista scheme argumentative (rezumat)

SCHEMA ARGUMENTATIVĂ PENTRU ARGUMENTUL CREDIBILITĂŢII

Premisa referitoare la credibilitate: a este în măsură să ştie dacă A este adevărată sau falsă.

Premisa asertivă: a asertează că A este adevărată (falsă).

Concluzie: A poate fi în mod plauzibil considerată adevărată (falsă).

ÎNTREBĂRI CRITICE

1)      Este a în măsură să ştie dacă A este adevărată (falsă)?

2)      Este a o sursă onestă sau de încredere?

3)      A asertat a că A este adevărată (falsă)?

SCHEMA ARGUMENTATIVĂ PENTRU APELUL LA OPINIA EXPERTULUI

Premisa majoră: Sursa E este un expert în domeniul D de care aparţine propoziţia A.

Premisa minoră: E asertează că propoziţia A (în domeniul D) este adevărată (falsă).

Concluzie: A poate fi în mod plauzibil considerată adevărată (falsă).

ÎNTREBĂRI CRITICE

1)   Întrebarea referitoare la expertiză: Cât de credibil este E ca o sursă expertă?

2)   Întrebarea referitoare la domeniu: Este E un expert în domeniul de care aparţine A?

3)   Întrebarea referitoare la opinie: Ce a afirmat E şi are legătură cu A?

4)   Întrebarea referitoare la încredere: Este E, ca persoană, de încredere ca sursă?

5)   Întrebarea referitoare la consistenţă: Este A consistentă cu ceea ce asertează alţi experţi?

6)   Întrebarea referitoare la evidenţă: Este aserţiunea lui E bazată pe dovezi?

SCHEMA DE ARGUMENTARE A ARGUMENTULUI BAZAT PE ANALOGIE

Premisa care afirmă asemănarea: În general, cazul C₁ este asemănător cu cazul C₂.

Premisa de bază:  A este adevărat (fals) în cazul C₁.

Concluzie: A este adevărat (fals) în cazul C₂.

ÎNTREBĂRI CRITICE

1.    Există diferenţe între C1 şi C2 care tind să submineze forţa asemănării specificate?

2.     Este A adevărat (fals) în C1?

3.     Există un alt caz C3 care este, de asemenea, asemănător lui C1, dar în care A este fals (adevărat)?

SCHEMA DE ARGUMENTARE PENTRU ARGUMENTUL CORELAŢIE-CAUZĂ

Premisă: Există o corelaţie pozitivă între A şi B.

Concluzie: A este cauza lui B.

EVALUARE/ÎNTREBĂRI CRITICE

1.   Există într-adevăr o corelaţie între A şi B?

2.   Există vreun motiv să credem că acea corelaţie este mai mult decât o coincidenţă?

3.  Ar putea exista un al treilea factor, C, care să fie cauza atât a lui A cât şi a lui B?

SCHEMA DE ARGUMENTARE PENTRU ARGUMENTUL BAZAT PE CONSECINŢE POZITIVE

Premisă: Dacă va avea loc A, atunci în mod plauzibil vor avea loc consecinţe pozitive.

Concluzie: A ar trebui să aibă loc.    

Schema de argumentare corespunzătoare argumentului bazat pe consecinţe negative este următoarea:

SCHEMA DE ARGUMENTARE PENTRU ARGUMENTUL BAZAT PE CONSECINŢE NEGATIVE

Premisă: Dacă A are loc, atunci vor avea loc consecinţe nedorite vor avea loc.

Concluzie: A nu ar trebui să aibă loc.

EVALUARE/ÎNTREBĂRI CRITICE

1.    Cât de puternică este probabilitatea sau posibilitatea ca aceste consecinţe să aibă loc?

2.     Ce dovezi sprijină afirmaţia că aceste consecinţe vor apărea dacă are loc A?

3.      Există consecinţe de valoare opusă care ar trebui luate în calcul?

SCHEMA DE ARGUMENTARE PENTRU ARGUMENTUL PANTEI ALUNECOASE

Premisa care postulează primul pas: A₀ este analizată ca propunere care pare iniţial că ar trebui să fie realizată.

Premisa recursivă: Realizarea lui A₀ va conduce în mod plauzibil (din câte ştim, în circumstanţele date) la A1, care va conduce apoi în mod plauzibil la A₂, şi aşa mai departe, prin secvenţa A₂,..., A_n.

Premisa care postulează caracterul negativ al rezultatului acţiunii: A_n este un rezultat nedorit.

Concluzie: A₀ nu ar trebui să aibă loc.

ÎNTREBĂRI CRITICE

1.  Ce propoziţii sunt formulate în sprijinul legăturii dintre A₀ şi A_n?

2.   Ce alţi paşi ar trebui luaţi în calcul pentru a completa secvenţa de evenimente pentru a o face plauzibilă?

3.    Care este cea mai slabă legătură din secvenţă, în legătură cu care ar trebui puse întrebări critice specifice referitoare la posibilitatea ca un eveniment să conducă la un altul?

SCHEMA ARGUMENTATIVĂ PENTRU ARGUMENTUL BAZAT PE SEMNE

Premisa specifică: A (o constatare) este adevărată în această situaţie.

Premisa generală: B este în general considerată adevărată atunci când semnul care îi corespunde, A, este adevărată.

Concluzie: B este adevărată în această situaţie.

EVALUARE/ÎNTREBĂRI CRITICE

1)        Care este forţa corelaţiei dintre semn şi evenimentul semnificat?

2)        Există alte evenimente care ar corespunde mai bine acelui semn?

SCHEMA ARGUMENTATIVĂ PENTRU ARGUMENTUL BAZAT PE ANGAJAMENT

Premisa care dovedeşte angajamentul: În acest caz este clar că persoana a crede într-adevăr propoziţia A, ceea ce rezultă din ceea ce a spus şi a făcut.

Premisa care exprimă legătura dintre angajamente: În general, când o persoană crede într-adevăr A, putem trage concluzia că ea crede într-adevăr şi propoziţia B.

Concluzie: În acest caz, a crede într-adevăr propoziţia B.

EVALUARE/ÎNTREBĂRI CRITICE

1)     Ce dovezi sprijină în acest caz afirmaţia că persoana a crede într-adevăr propoziţia A, şi conţin aceste dovezi şi pe acelea contrare, care indică faptul că persoana a ar putea să nu creadă într-adevăr propoziţia A?

2)       Are sens să ne întrebăm dacă există cumva o excepţie în acest caz faţă de regula generală că atunci când o persoană crede propoziţia A, ea crede propoziţia B?

SCHEMA ARGUMENTATIVĂ PENTRU ARGUMENTUL BAZAT PE ANGAJAMENTE INCONSISTENTE

Premisa angajamentului iniţial: Persoana a a afirmat sau a arătat că ea crede într-adevăr propoziţia A (în general, în virtutea a ceea ce a spus sau a făcut anterior).

Premisa angajamentului opus: Alte dovezi în acest caz particular arată că persoana a nu crede cu adevărat propoziţia A.

Concluzie: Angajamentele persoanei sunt inconsistente.

EVALUARE/ÎNTREBĂRI CRITICE

1)      Care sunt dovezile în acest caz care se presupune că arată că persoana a crede într-adevăr propoziţia A?

2)      Ce alte dovezi în acest caz se crede că arată faptul că persoana a nu crede într-adevăr propoziţia A?

3)      Cum arată dovezile de la 1) şi 2) că există un conflict între angajamente?

SCHEMA ARGUMENTATIVĂ PENTRU ARGUMENTUL AD HOMINEM DIRECT

Premisa în care este atacat caracterul unei persoane: Persoana a are un caracter indezirabil.

Concluzie: Argumentul lui a nu ar trebui acceptat.

EVALUARE/ÎNTREBĂRI CRITICE

1)    Cât de bune sunt dovezile care susţin afirmaţia făcută în premisa care atacă caracterul persoanei?

2)    Este problema caracterului persoanei relevant în tipul de dialog (în contextul) în care argumentul este folosit?

3)    Este concluzia argumentului aceea că argumentul lui a ar trebui respins (în mod categoric, absolut), chiar dacă au fost prezentate alte dovezi care îl sprijină, sau concluzia este doar (afirmaţie relativă) aceea că lui a ar trebui să i se acorde un grad redus de credibilitate ca susţinător al argumentului, relativ la toate dovezile disponibile?

SCHEMA ARGUMENTATIVĂ PENTRU ARGUMENTUL AD HOMINEM CIRCUMSTANŢIAL

Premisa care prezintă argumentul unei persoane: Persoana a susţine argumentul α a cărui concluzie este propoziţia A.

Premisa care afirmă inconsistenţa angajamentelor persoanei: Persoana a crede cu adevărat propoziţia opusă (negaţia) lui A, după cum rezultă din afirmaţiile sau acţiunile personale care exprimă această credinţă.

Premisa care afirmă punerea în discuţie a credibilităţii persoanei: Credibilitatea persoanei a ca persoană sinceră care crede în argumentul său a fost pusă în discuţie (prin premisele anterioare).

Concluzie: Plauzibilitatea argumentului lui a este diminuată sau distrusă.

EVALUARE/ÎNTREBĂRI CRITICE

1)      Există o pereche de afirmaţii făcute de persoana a, în care aceasta crede, potrivit dovezilor, şi care arată că aceasta este inconsistentă?

2)        O dată ce inconsistenţa practică este identificată şi constituie ținta principală a atacului, aceasta poate fi rezolvată sau explicată în context (dialog), păstrându-se astfel consistenţa afirmaţiilor lui a în context sau arătându-se că inconsistenţa afirmaţiilor lui a nu sprijină afirmaţia că a este lipsit de credibilitate?

3)       Este caracterul persoanei o problemă în context (dialog) şi, mai concret, depinde argumentul lui a de credibilitatea sa?

4)       Este posibil ca afirmaţia din concluzie să fie aceea, mai slabă, potrivit căreia credibilitatea lui a poate fi pusă în discuţie, sau aceea, mult mai puternică, potrivit căreia concluzia lui α este falsă?

SCHEMA ARGUMENTATIVĂ PENTRU ARGUMENTUL BAZAT PE CLASIFICARE

Premisa individuală: l are proprietatea P.

Premisa clasificatorie: Pentru toți x, dacă x are proprietatea P, atunci x poate fi considerat ca având proprietatea G.

Concluzie: l are proprietatea G.

EVALUARE/ÎNTREBĂRI CRITICE

1)    Ce dovezi există că l are proprietatea P, care se opun dovezilor care pun în discuție atribuirea acestei proprietăți lui l?

2)    Se bazează clasificarea verbală în premisa clasificatorie doar pe o definiție stipulativă sau părtinitoare care poate fi pusă în discuție?