Curs nr. 3 Logica generala

TREI TIPURI DE ARGUMENTE

ARGUMENTE DEDUCTIVE

Există trei tipuri de argumente, fiecare fiind caracterizate de standarde diferite  de stricteţe. Într-un argument valid, dacă premisele sunt adevărate, concluzia trebuie să fie adevărată (prin necesitate logică). Astfel, într-o inferenţă logică, legătura dintre  premisă şi concluzie este strictă. Spre exemplu, fie următorul argument, unde prima premisă este o generalizare universală care nu admite excepţii:

Premisă: Toţi şefii de poliţie sunt cinstiţi.

Premisă: Ionel este un şef de poliţie.

Concluzie: Ionel este cinstit.

În acest argument nu ne putem îndoi de adevărul concluzie, dat fiind adevărul premiselor. Motivul este cuvântul „toţi” din prima premisă a inferenţei. „Toţi” înseamnă „toţi fără excepţie”. În acest caz, enunţul din prima premisă este o generalizare universală absolută. Astfel, concluzia urmează din premise pe cale de necesitate logică. Dacă ambele premise sunt adevărate, atunci concluzia trebuie să fie adevărată.

Validitatea deductivă poate fi definită şi într-un alt mod care să fie util pentru recunoaşterea ei într-un argument. A spune că un argument este deductiv valid înseamnă a spune că este imposibil logic ca toate premisele sale să fie adevărate iar concluzia falsă. Cu alte cuvinte, într-un argument deductiv valid, afirmaţia că premisele sunt adevărate iar concluzia falsă este inconsistentă. Spre exemplu, să considerăm trei enunţuri comparabile cu argumentul anterior, cu primele două identice ca premise, dar cu cea de-a treia opusă concluziei argumentului.

Primul enunţ: Toţi şefii de poliţie sunt cinstiţi.

Al doilea enunţ: Ionel este un şef de poliţie.

Al treilea enunţ: Ionel nu este cinstit.

Această mulţime de enunţuri este inconsistentă. Nu le putem susţine pe toate fără a fi inconsistenţi. Această observaţie ne conduce la cel mai bun test pentru identificarea validităţii deductive într-un argument. Dacă premisele, luate împreună, sunt inconsistente cu negaţia concluziei, atunci argumentul este deductiv valid.

ARGUMENTE INDUCTIVE

Într-un argument inductiv, legătura dintre premise şi concluzie nu este atât de puternică. Dacă premisele sunt adevărate, concluzia este probabil adevărată, dar ar putea fi posibil ca ea să fie falsă. În unele cazuri determinarea faptului dacă un argument poate fi considerat inductiv sau deductiv, aşa cum este folosit într-un anumit caz, poate fi dificil şi presupune considerarea mai multor criterii şi tipuri de evidenţă (dovezi, motive). Unul dintre cele mai importante criterii este natura relaţiei inferenţiale dintre premise şi concluzie. Această relaţie este cea care ne spune dacă un argument este un argument deductiv reuşit sau un argument inductiv reuşit. Pentru a avea o imagine bună despre distincţia dintre tipurile deductive şi cele inductive de argument, natura acestei relaţii este importantă. Argumentele inductive se bazează pe probabilitate. Iată un exemplu:

Cele mai multe lebede sunt albe.

Această pasăre este o lebădă.

Prin urmare, această pasăre este albă.

În acest argument, prima premisă este o generalizare inductivă. Nu se spune că este adevărat că toate lebedele sunt albe ci doar că cele mai multe sunt albe. În acest caz, dacă premisele sunt acceptate ca adevărate, atunci concluzia este probabil (nu necesar) adevărată. Este posibil ca o lebădă să fie una neagră. Ceea ce face un astfel de argument inductiv mai curând decât deductiv este relaţia (legătura) dintre premise şi concluzie. Dar faptul că o premisă este o generalizare inductivă mai curând decât una universală este un bun indicator că argumentul este inductiv. O astfel de premisă inductivă limitează puterea argumentului. Ea nu poate fi folosită pentru a arăta că concluzia rezultă în mod necesar din premise, ci doar inductiv, cu o anumită probabilitate.

Argumentele inductive se bazează pe probabilitate şi statistică. Suportul pentru un argument inductiv este în mod tipic dat de culegerea datelor empirice. În cazurile obişnuite, evidenţa ia forma enumerării sau a exprimării numerice sau statistice a cazurilor individuale. Rezultatele sunt exprimate în numere care sunt procesate prin metode statistice uzuale pentru a genera inferenţa evaluată cu o anumită probabilitate.

Următorul argument este un caz tipic de argument inductiv:

70% din locuitorii cartierului Brazda lui Novac votează cu liberalii.

Alexandru locuieşte în Brazda lui Novac.

Prin urmare, (probabil) Alexandru va vota cu liberalii.

În acest argument, concluzia are un  anumit grad de probabilitate în raport cu premisele. Un argument deductiv se bazează în totalitate (în mod absolut) pe premisele sale. În exemplul următor de argument deductiv cuvântul „toţi” înseamnă „absolut toţi, fără nici o excepţie”:

Toţi locuitorii cartierului Brazda lui Novac locuiesc în Craiova.

Alexandru locuieşte în Brazda lui Novac.

Prin urmare, Alexandru locuieşte în Craiova.

În acest argument deductiv valid, este imposibil ca premisele să fie adevărate şi concluzia falsă. Generalizarea absolută din prima premisă exclude orice posibilitate a unor situaţii contrare. În timp ce în argumentul inductiv anterior, există posibilitatea ca premisele să fie adevărate iar concluzia falsă. Pentru că este posibil ca Alexandru să locuiască în Brazda lui Novac şi totuşi să nu voteze cu liberalii.

Argumentele deductive sunt o chestiune de „da” sau „nu”; fie sunt argumente deductive valide fie nu sunt. Folosind metoda inductivă de evaluare, o inferenţă este evaluată ca fiind inductiv mai puternică sau mai slabă în măsura în care premisele sprijină adevărul concluziei. Probabilitatea (gradul de probabilitate) folosită într-o evaluare inductivă face ca forţa cu care premisele sprijină concluzia să fie o chestiune de grad. Relaţia inferenţială ar putea fi foarte puternică, dacă premisele sprijină concluzia cu un grad mare de probabilitate. Sau relaţia inferenţială ar putea fi slabă dacă premisele sprijină concluzia doar cu un grad scăzut de probabilitate, ca în argumentul:

20% din locuitorii cartierului Brazda lui Novac votează cu liberalii.

Alexandru locuieşte în Brazda lui Novac.

Prin urmare, (probabil) Alexandru va vota cu liberalii.

Sau gradul de susţinere inductivă ar putea fi undeva între aceste două situaţii. În multe cazuri acest grad de sprijin poate fi măsurat exact prin metode folosite în mod curent în statistică. Atât argumentele deductive cât şi cele inductive pot fi evaluate prin metode exacte de calcul.

ARGUMENTE PLAUZIBILE

            Al treilea tip de argumente este mai puţin precis şi de încredere decât celelalte două, dar este adesea mult mai util şi chiar mai necesar, în multe cazuri uzuale, de fiecare zi. Acest tip de argument conduce la o concluzie care este plauzibilă şi poate fi acceptată provizoriu ca o prezumţie. A spune că este plauzibilă înseamnă a spune că pare adevărată, într-un anumit context. Astfel de inferenţe pot fi supuse retractării. Ele sunt anulabile, adică ele îşi pot pierde valoarea atunci când apar noi dovezi în discuţie. Concluzia este considerată prezumabil adevărată pe baza plauzibilităţii, şi astfel acceptabilă în condiţiile în care premisele sunt adevărate. Fie următorul argument:

Unde este fum este şi foc.

În curtea blocului este fum.

Prin urmare, în curtea blocului este un foc (arde ceva).

În acest caz, premisa „unde este fum este şi foc” nu este considerată o generalizare universală absolută. Nu înseamnă că în toate locurile în care există fum trebuie să existe şi foc. Ea ar fi mai bine considerată un enunţ anulabil, adică un enunţ care spune că, în general, dar pot exista excepţii, dacă vezi fum într-un loc, poţi presupune că ceva arde sau că este un foc în zonă. Chiar dacă premisele sunt adevărate, este posibil ca concluzia să fie falsă. Este posibil să existe fum fără a exista foc, ci doar o substanţă care produce fum. În acest caz nu este practic să încercăm să evaluăm forţa argumentului prin indicarea unor informaţii numerice despre situaţii în care fumul este provocat de foc, pentru că acesta este un caz individual în care sunt importanţi şi relevanţi factorii contextuali.

            Într-un astfel de caz este bine să operăm prezumtiv. Ar putea fi corect să tragem o concluzie printr-o inferenţă prezumtivă că există un foc în curtea blocului. Este posibil ca această concluzie să fie corectă deşi nu avem nici o informaţie în termeni de probabilităţi sau vreun indiciu sau evidenţă sau nu vedem că există vreun foc în curtea blocului. În scopuri practice obţinerea unei concluzii că există sau ar putea exista un foc este o opţiune sensibilă, dat fiind că nu avem nicio evidenţă care să ne arate contrariul, de exemplu că cineva foloseşte un tub fumigen. Fumul observat ar putea fi o evidenţă sau un indiciu evidenţial suficient pentru a justifica un apel de urgenţă pentru a veni pompierii, dacă fumul este foarte consistent. Dar aşa cum am observat, raţionarea prezumtivă este în mod esenţial provizorie şi trebuie folosită cu precauţie. Ea este aplicabilă acolo unde trebuie formulată o concluzie trebuie, în condiţiile în care nu se ştie prea mult în legătură cu o anumită situaţie pentru a putea fi folosită o metodă mai exactă pentru a trage concluzia. Ea este potrivită acolo unde, din motive practice, în anumite condiţii de incertitudine şi cunoaştere incompletă, trebuie formulată o concluzie provizorie în scopul continuării unei linii de raţionare sau în scopul adoptării unei politici de acţiune.

            Aceste trei tipuri de argumentare sunt relativ independente unul de altul. Dacă un argument este deductiv valid, probabilitatea (condiţională) ca concluzia să fie adevărată, dat fiind adevărul premiselor este 1 (cel mai înalt grad posibil de probabilitate pe care o poate avea o propoziţie). Astfel am putea spune că argumentul este inductiv puternic. Dar evaluând un astfel de argument folosind standarde şi metode inductive ar putea să nu fie util. Ar fi mult mai util să spunem că argumentul este deductiv valid. Dacă inferarea unei concluzii poate fi sprijinită sau respinsă eficient prin metode inductive, atunci nevoia sau utilitatea evaluării ei ca fiind plauzibilă sau nu ca o inferenţă prezumtivă este scoasă din calcul. În general dacă un argument poate fi evaluat pe bază de probabilitate, atunci evaluarea lui ca plauzibil sau implauzibil, devine mai puţin utilă. Metodele de raţionare plauzibilă permit evidenţa inductivă, dacă aceasta este disponibilă. În mod asemănător evaluarea inductivă permite logica deductivă dacă aceasta poate fi aplicată în mod util într-un anumit caz.

Exerciții

Stabiliți, explicând de ce, dacă argumentele următoare sunt deductive, inductive sau plauzibile și prezumtive:

1) Lemurii din Madagascar sunt înrudiţi cu suricatele      Suricatele se hrănesc cu larve de gândaci

Prin urmare, probabil lemurii din Madagascar se hrănesc cu larve de gândaci

2) Lemurii din Madagascar sunt o specie de mamifere     Toate speciile de mamifere sunt carnivore

Prin urmare, în mod necesar lemurii de Madagascar sunt carnivore

3) Toate femeile care sunt agenţi de vânzări sunt extrovertite     Loredana Groza este agent de vânzări

Prin urmare, Loredana Groza este extrovertită

4) Cei mai mulţi agenţi de vânzări sunt extrovertiţi     Loredana Groza este agent de vânzări

Prin urmare, Loredana Groza este extrovertită

  5) Pentru că Bianca este mincinoasă, rezultă că ea spune de obicei numai minciuni

   6) Pentru că acest text este prolix, rezultă că el conţine prea multe cuvinte

7) Toate dispozitivele cu laser sunt dispozitive optice     Unele dispozitive cu laser sunt instrumente chirurgicale

Prin urmare, unele dispozitive optice sunt instrumente chirurgicale

   8) Patru din 10 români cu drept de vot dintr-un eşantion de o mie de români au declarat că îl vor vota pe Traian Băsescu la următoarele alegeri. Prin urmare, 40% din românii cu drept de vot îl vor vota pe Băsescu la următoarele alegeri.

   9) Din faptul că cineva ştie că o anumită sticlă de vin a fost introdusă în frigider, acea persoană ar putea trage concluzia că, întrucât trecuse suficient timp, vinul a îngheţat, sau, din faptul că friptura de pui este crocantă şi uscată cineva ar putea targe concluzia că a stat prea mult timp la cuptor.

10) Trei este un număr prim       Cinci este un număr prim      Şapte este un număr prim

Prin urmare, toate numerele impare aflate în intervalul doi-opt sunt numere prime

11) Gabriel este un lup       Gabriel are coadă

Prin urmare, coada lui Gabriel este o coadă de lup

12) Toate smaraldele găsite până acum sunt verzi

Prin urmare, următorul smarald care va fi găsit va fi verde

13) Dr. Filip spunea că practica bacşişului diminuează stima de sine.

      Dr. Filip este un expert în psihologie, un domeniu care studiază stima sau respectul de     

      sine.

      Prin urmare, practica bacşişului reduce stima de sine.

14) Regula de Aur este esenţială pentru orice sistem de etică, şi toată lumea o acceptă într-o  

      formă sau alta.

      Prin urmare, Regula de Aur este un principiu moral care este justificat practic ca politică  

      acceptabilă.