EVALUAREA ARGUMENTELOR DEDUCTIVE ȘI A ARGUMENTELOR INDUCTIVE
Vom introduce principalii termeni utilizaţi în evaluarea argumentelor. Am
văzut că în orice argument există exprimate două presupoziţii sau pretenţii:
(i) că sunt prezentate dovezi sau motive, şi (ii) că aceste dovezi sau motive
susţin sau sprijină ceva, sau că ceva rezultă din aceste dovezi sau motive.
Prima presupoziţie este una factuală, a doua este una inferenţială.
Evaluarea unui argument este centrată pe aceste două presupoziţii. Cea mai
importantă presupoziţie este cea inferenţială întrucât, dacă premisele nu pot
sprijini concluzia, atunci argumentul nu are nicio valoare. De aceea, vom testa
întotdeauna argumentele din punctul de vedere al capacităţii lor inferenţiale,
şi numai dacă premisele constituie un suport al concluziei, vom testa apoi
premisele din punctul de vedere al adevărului lor. Testarea se face diferenţiat
pentru argumentele deductive şi cele inductive.
Argumentele deductive
Am văzut că într-un argument deductiv premisele spijină concluzia sau
constituie un suport pentru concluzie, astfel încât este imposibil ca premise să fie
adevărate, iar concluzia falsă. Dacă premise constituie într-adevăr un
suport pentru concluzie, atunci argumentul este valid. Astfel, un argument deductiv valid este un argument pentru care este
imposibil ca premisele să fie adevărate, iar concluzia falsă. În aceste
argumente, concluzia urmează cu necesitate strictă din premise.
Un argument deductiv nevalid este un argument deductiv
pentru care este posibil ca premisele să fie adevărate, iar concluzia să fie
falsă. În argumentele nevalide concluzia nu urmează cu necesitate din premise,
deşi se presupune că ar trebui să urmeze.
O consecinţă a acestor definiţii este că nu există nimic
intermediar între argumentele valide şi cele nevalide. Nu există argumente
„aproape” valide sau „aproape” nevalide. Dacă concluzia urmează cu necesitate
din premise, atunci argumentul este valid, dacă nu, atunci argumentul este
nevalid.
Pentru a testa validitatea unui argument vom începe prin
a presupune că toate premisele sunt adevărate şi apoi vom determina dacă este
posibil, ţinînd cont de această persupoziţie, să ne aflăm în situaţia în care
concluzia este falsă.
Exemplu
Toate reţelele de televiziune
sunt companii media
MediaPro este o reţea de
televiziune
|
Prin urmare, MediaPro este o companie media
|
În acest
argument ambele premise sunt de fapt adevărate şi deci este uşor să presupunem
că sunt adevărate. Apoi ţinând cont că premisele sunt adevărate, determinăm
dacă este posibil ca concluzia să fie falsă. În mod evident acest lucru nu este
posibil. Dacă MediaPro face parte din grupul sau clasa reţelelor de televiziune
(a doua premisă) şi dacă grupul reţelelor de televiziune este inclus în grupul
reţelelor media, rezultă în mod necesar că MediaPro este inclusă în mod necesar
în grupul companiilor media (concluzia).
Cu alte cuvinte, presupunând premisele adevărate şi
concluzia falsă va implica o contradicţie strictă. Astfel, argumentul este valid.
Un alt exemplu,
Toate
fabricile de automobile sunt fabrici de calculatoare
Tarom-ul
este o fabrică de automobile
|
Prin urmare, Tarom-ul este o fabrică de calculatoare
|
În acest
argument ambele premise sunt în realitate false, deci este uşor să presupunem
că sunt adevărate. Orice fabrică de autoturisme poate avea o filială care
produce calculatoare. De asemenea, orice linie aeriană ar putea investi fonduri
într-o filială a sa care să producă autoturisme. Presupunând că premisele sunt
adevărate, vom încerca să stabilim dacă concluzia poate să fie falsă. Observăm
că acest lucru nu este posibil, din aceleaşi motive ca şi în cazul anterior.
Presupunând că premisele sunt adevărate şi concluzia falsă vom ajunge la o
contradicţie. Prin
urmare, argumentul este valid.
Un alt exemplu,
Toate băncile sunt
instituţii financiare
UniCredit este o instituţie
financiară
|
Prin urmare, UniCredit este o bancă
|
În acest
argument ambele premise sunt în realitate adevărate, prin urmare este uşor să
le presupunem adevărate. Apoi, dat fiind adevărul lor, stabilim dacă este
posibil ca concluzia să fie falsă. În acest caz acest lucru este posibil. Dacă
băncile ar constitui un grup de instituţii financiare, iar Uni Credit ar face
parte dintr-un alt grup de instituţii financiare diferit de primul grul, atunci
Uni Credit nu ar fi o bancă. Cu alte cuvinte, dacă presupunem că premisele sunt
adevărate şi concluzia este falsă nu obţinem o contradicţie, prin urmare
argumentul este nevalid.
Aceste exemple ne ajută să ne facem, o idee despre
noţiunea de validitate. În
plus, ele ne ajută să observăm căvaliditatea argumentelor nu este
determinată de adevărul sau falsitatea premiselor şi concluziei. Atât în
exemplul cu MediaPro, cât şi în exemplul cu UniCredit, premisele argumentelor
sunt adevărate, iar concluzia este şi ea adevărată. Şi totuşi, unul este valid,
iar celălalt este nevalid. În exemplul cu Tarom-ul
premisele sunt false, iar concluzia este şi ea falsă, şi totuşi argumentul etse
valid. Rezultă că validitatea este determinată de relaşâţia dintre premise şi
concluzie. Problema nu este dacă premisele şi concluzia sunt adevărate sau
false ci dacă premisele sprijină sau nu concluzia. În exemplele în care
argumentele sunt valide, premisele sprijină concluzia, în timp ce în cazurile
în care argumentul este nevalid, ele nu sprijină concluzia.
Totuşi, există o anumită legătură între adevărul şi
falsitatea premiselor şi concluziei, pe de o parte, şi problema validităţii, pe
de altă parte. Orice argument deductiv care are premise adevărate şi concluzie
falsă este nevalid. Raţionamentul care se află în spatele acestei afirmaţii
este destul de evident. Dacă premisele sunt adevărate, iar concluzia este
falsă, atunci cu siguranţă putem să spunem că este posibil ca premisele să fie adevărate, iar
concluzia falsă. Astfel, conform definiţiei nevalidităţii, argumentul este
nevalid.
Ideea că orice argument deductiv care are premise
adevărate şi concluzie falsă este nevalid este cea mai importantă idee din
logica deductivă. Întregul sistem al logicii deductive ar fi de neacceptat şi
nefolositor dacă am accepta ca valid un proces inferenţial prin care o persoană
ar începe argumentul său cu premise adevărate şi ar ajunge la o concluzie
falsă.
Tabel
validitate/ adevăr
Premise, concluzie
|
Argumente valide
|
Argumente nevalide
|
Premise adevărate
Concluzie adevărată
|
Toate vinurile sunt băuturi
alcoolice
Galbena de Odobeşti este
vin
Prin urmare, Galbena de Odobeşti este o
băutură alcoolică
|
Toate vinurile sunt băuturi
alcoolice
Galbena de Odobeşti este băuturăalcoolică____________________
Prin urmare, Galbena de Odobeşti este vin
|
Premise adevărate
Concluzie falsă
|
Imposibil
|
Toate vinurile sunt băuturi
alcoolice
Prin urmare,
|
Premise false
Concluzie adevărată
|
Toate
vinurile sunt băuturi tari
Vodca
este un tip de vin____
Prin urmare, vodca este o băutură tare
|
Toate vinurile sunt băuturi
alcoolice distilate
Galbena de Odobeşti este o băutură alcoolică distilată___
Prin
urmare, Galbena de Odobeşti
este un vin
|
Premise false
Concluzie falsă
|
Toate vinurile sunt băuturi
alcoolice distilate
Prin urmare,
|
Toate vinurile sunt băuturi
alcoolice distilate
Prin urmare,
|
Tabelul următor prezintă câteva exemple de argumente deductive care
ilustrează diferite combinaţii de adevăr şi falsitate ale premiselor şi
concluziei. În exemplele care au premise false, ambele premise sunt false, dar
se pot construi uşor exemple în care doar o premisă să fie falsă. Din acest
tabel observăm că singura combinaţie de adevăr şi falsitate este aceea în care
premisele sunt adevărate, iar concluzia falsă. Aşa cum am văzut, orice argument care
are premise adevărate şi concluzie falsă este nevalid.
Relaţia dintre validitatea unui argument deductiv şi adevărul
sau falsitatea premiselor şi concluziei sale, ilustrată în tabelul anterior
poate fi sintetizată astfel:
Premise
|
Concluzie
|
Validitate
|
A
|
A
|
?
|
A
|
F
|
NEVALID
|
F
|
A
|
?
|
F
|
F
|
?
|
Argumente
concludente
Un argument
concludent este un argument deductiv care îndeplineşte condiţii: (i) este valid
şi (ii) are toate premisele adevărate. Ambele condiţii trebuie să fie
îndeplinite pentru ca un argument să fie concludent. Dacă cel puţin o
condiţie nu este îndeplinită, argumentul este neconcludent.
Astfel, un argument neconcludent este un argument deductiv care: (i)fie este nevalid; (ii) fie are una
sau mai multe premise false, fie (iii) ambele (adică este şi nevalid şi are una
sau mai multe premise false).
Pentru că un argument valid este un argument pentru care
este imposibil să avem premise adevărate şi concluzii false, şi pentru că un
argument concludent are în realitate premise adevărate, rezultă, prin
definiţie, că un argument concludent are şi o concluzie adevărată. Prin urmare,
un argument concludent este ceea ce se numeşte un „bun” argument deductiv în
cel mai strict sens al termenului.
În legătură cu
această definiţie a argumentelor concludente trebuie să mai spunem că pentru ca
un argument să fie neconcludent, este necesar ca premisa să fie falsă sau
premisele false să sprijine concluzia. Un argument cu o concluzie care este
sprijinită în mod valid de premise adevărate la care se adaugă o premisă falsă
superfluă este totuşi un argument concludent.
Argumente inductive
Aşa cum am văzut, un argument inductiv este un argument în care premisele
se presupune că sprijină concluzia astfel încât este puţin probabil, dar nu
imposibil, ca premisele să fie adevărate şi concluzia falsă. Dacă premisele
sprijină întradevăr concluzia atunci argumentul este puternic. Astfel, un
argument inductiv puternic este un argument inductiv pentru care este puţin
probabil ca premisele sale să fie adevărate, iar concluzia să fie falsă. În
astfel de argumente, concluzia rezultă cu o anumită probabilitate din premise. Un
argument inductiv slab este un argument inductiv în care concluzia mai curând
nu rezultă din premise, deşi argumentul pretinde (sau mai curând cel care îl
formulează) că rezultă. Problema testării argumentelor inductive este
asemănătoare cu problema testării argumentelor deductive. Mai întâi presupunem
că premisele sunt adevărate şi apoi stabilim dacă, pe baza acestei
presupoziţii, concluzia este adevărată cu o anumită probabilitate.
Exemplu
Toate
oasele de diozaur descoperite până acum au o vechime de cel puţin 50 milioane
de ani
|
Prin
urmare, probabil următorul
os de dinozaur care va fi descoperit va avea o vechime de cel puţin 50
milioane de ani
|
Interpretare În acest argument premsa este într-adevăr adevărată, iar
concluzia este şi ea probabil adevărată, dat fiind adevărul premiselor. Prin
urmare, argumentul este un argument puternic.
Exemplu:
Toţi meteoriţii descoperiţi
până acum conţineau aur
|
Prin
urmare, probabil următorul
meteorit care va fi găsit va conţine aur
|
Interpretare Premisa acestui argument este în realitate falsă. Doar
câţiva dinre meteoriţii descoperiţi conţineau aur. Dar dacă presupunem că
premisa este adevărată atunci este destul de probabil ca şi concluzia să fie adevărată.
(dat fiind adevărul premisei). Astfel, argumentul este un argument inductiv
puternic.
Următorul argument este un argument bazat pe analogie, sau, simplu, o
analogie:
Atunci
când un chibrit aprins este introdus încet într-un vas cu apă, flacăra se va
stinge.
Gazolina
este un lichid, ca şi apa
|
Prin
urmare, atunci când un
chibrit aprins este introdus încet într-un vas cu gazolină, flacăra se va
stinge
|
Interpretare În acest argument premisele
sunt adevărate, iar concluzia probabil falsă. Astfel dacă presupunem că
premisele sunt adevărate, atunci concluzia este probabil falsă. Astfel,
argumentul este un argument inductiv slab.
Un alt exemplu,
În ultimii 10 ani inflaţia
a redus valoare monedei naţionale
|
Prin urmare, producţia
industrială va creşte în următorii ani
|
Interpretare În acest argument premisa este adevărată, iar concluzia
este şi ea probabil adevărată, dar probabilitatea concluziei nu se bazează pe
adevărul premisei. Pentru că nu există nicio legătură legitimă directă între
inflaţie şi creşterea productivităţii industriale, premisa este irelevantă
pentru concluzie. Concluzia este probabil adevărată independent de premisă.
Prin urmare, argumentul este un argument inductiv slab.
Acest din urmă exemplu ilustrează o distincţie imăportantă între
argumentele inductive puternice şi argumentele deductive valide. Aşa cum am
văzut, dacă concluzia unui argument deductiv valid este în mod necesar
adevărată, independent de premise, argumentul este considerat valid. Dar dacă
concluzia unui argument inductiv este adevărată (cu o anumită probabilitate),
independent de premise, argumentul este un argument slab.
Aceste patru exemple arată că în general forţa sau
caracterul slab al unui argument inductiv rezultă nu din adevărul sau
falsitatea premiselor şi concluziei, ci din suportul pe care premisele îl dau
concluziei.
Argumentul referitor la dinozauri are o premisă adevărată
şi concluzia probabil adevărată, iar argumentul referitor la meteoriţi are o
premisă falsă şi concluzia probabil falsă. Totuşi ambele argumente sunt
puternice pentru că premisa fiecăruia oferă un suport pentru concluzie.
Argumentul referitor la productivitate are o premisă
adevărată şi concluzia probabil adevărată, dar argumentul este slab pentru că
premisa nu oferă niciun suport concluziei. Ca şi în cazul evaluării
argumentelor deductive, singura combinaţie de adevăr şi fals care nu ne
sprijină nimic este: premise adevărate, concluzie probabil falsă. Orice
argument inductiv care are premise adevărate şi concluzia probabil falsă este un
argument slab.
Tabelul următor prezintă variantele posibile de adevăr şi
falsitate ale premiselor şi concluziei argumentelor inductive:
Premise, concluzie
|
Argumente puternice
|
Argumente slabe
|
Premise adevărate
Concluzie probabil
adevărată
|
Toţi preşedinţii români de până acum au fost bărbaţi
Prin
urmare, probabil următorul preşedinte va fi bărbat
|
Unii din
preşedinţii români de până acum au fost comunişti________________
Prin
urmare, următorul preşedinte român va fi bărbat
|
Premise
adevărate
Concluzie
probabil falsă
|
Nu este cazul
|
Unii
dintre preşedinţii români de până acum au fost comunişti_____________
Prin
urmare, următorul preşedinte român va fi comunist
|
Premise false
Concluzie probabil
adevărată
|
Toţi
preşedinţii români au participat la dezbateritelevizate_______________
Prin
urmare, următorul preşedinte va participa la dezbateri televizate
|
Unii
preşedinţi români au fost liberali_______________
Următorul
preşedinte român va participa la dezbateri televizate
|
Premise
false
Concluzie
probabil falsă
|
Toţi preşedinţii
români au fost
femei_______________
Următorul
preşedinte român va fi femeie
|
Unii
preşedinţi români au fost liberali_______________
Următorul
preşedinte român va fi liberal
|
Să observăm că singura combinaţie de adevăr care lipseşte în cazul argumentelor
tari este aceea în care premisele sunt adevărate, iar concluzia este probabil
falsă.
Relaţia dintre forţa unui argument inductiv şi adevărul
sau falsitatea premiselor şi concluziei sale poate fi rezumată astfel:
Premise
|
Concluzie
|
Forţa sau tăria argumentului
|
A
|
Probabil A
|
?
|
A
|
Probabil F
|
Slab
|
F
|
Probabil A
|
?
|
F
|
Probabil F
|
?
|
Spre deosebire
de validitatea şi nevaliditate argumentelor deductive, forţa şi caracterul slab
al argumentelor inductive admit grade de probabilitate. Pentru a fi considerat
puternic, un argument inductiv trebuie să aibă o concluzie care să fie mai
curând probabilă decât improbabilă. Cu alte cuvinte, probabilitate ca concluzia
să fie adevărată trebuie să fie mai mare de 50% , şi pe măsură ce probabilitate
creşte argumentul devine mai puternic.
Fie următoarele argumente:
Această ladă conţine 100 de
mere
Trei din aceste mere, alese
la întâmplare, sunt coapte
|
Prin urmare, toate cele 100 de mere sunt
coapte
|
Această ladă conţine 100 de
mere
80 din aceste mere, alese
la întâmplare, sunt coapte
|
Prin urmare, toate cele 100 de mere sunt
coapte
|
Interpretare Primul argument este slab iar cel de-al doilea este
puternic. Totuşi primul argument nu este absolut slab, iar al doilea nu este
absolut tare. Ambele argumente pot fi slăbite sau întărite de o viitoare
selectare a unui număra mai mare de mere (a unui eşantion mai mare). Spre
exemplu, dacă mărimea eşantionului în al doilea argument ar fi de 70, atunci
argumentul ar fi slăbit. Adăugarea unei premise într-un argument inductiv poate
slăbi sau întări argumentul. Spre exemplu, dacă la oricare dintre aceste două
argumente am adăuga premisa: Un
măr necopt a fost îndepărtat înainte, atunci el ar deveni mai slab.
Argumente convingătoare
Un argument convingător este un argument inductiv care este (i) puternic şi
(ii) are toate premisele adevărate. Dacă oricare dintre aceste condiţii nu este
îndeplinită, atunci argumentul este neconvingător. Astfel, un argument
neconvingător (i) fie este un argument inductiv slab, (ii) fie are una sau mai
multe premise false, (iii) fie ambele.
Un argument convingător este analogul unui argument
deductiv concludent şi este ceea ce se înţelege prin argument bun. Pentru că
concluzia unui argument convingător se bazează pe premise adevărate, rezultă că
concluzia unui argument convingător este probabil adevărată.
Există totuşi o diferenţă între argumentele concludente
şi cele convingătoare în privinţa condiţiei referitoare la adevărul premiselor.
Într-un argument concludent tot ceea ce este necesar este ca premisele să fie
adevărate. Dacă premisele sunt adevărate, iar argumentul este valid, atunci
adevărul concluziei este garantat. Într-un argument convingător premisele nu
trebuie să fie doar adevărate, ele trebuie de asemenea să nu ignore fapte,
motive sau evidenţe care ar afecta valoarea premiselor şi ar conduce la o
concluzie diferită.
Fie următorul argument:
Înotul în
Insulele Caraibe este de obicei un lucru plăcut
Astăzi
apa este caldă, valurile sunt mici şi nu sunt curenţi periculoşi
|
Prin
urmare, ar fi plăcut să
mergem la înot în Caraibe
|
Interpretare Dacă premisele se referă la toţi factorii relevanţi în
discuţie, atunci argumentul este convingător. Dar dacă ele ignoră faptul că de
dimineaţă au fost văzute câteva aripi dorsale de rechini în larg, atunci cu siguranţă
argumentul nu mai este convingător.
Astfel, pentru argumentele convingătoare nu este important doar ca
premisele să fie adevărate, dar şi ca ele să nu omită factorii importanţi care
să afecteze valoarea premiselor şi să ducă la schimbarea concluziei.
În concluzie, atât pentru argumentele deductive cât şi
pentru cele inductive, trebuie să se răspundă la două întrebări:
(1) Sprijină premisele concluzia?
(2) Sunt toate premisele adevărate?
Pentru a răspunde la prima întrebare începem prin a presupune că premisele
sunt adevărate. Apoi, pentru argumentele deductive, vom stabili dacă, fiind dat
adevărul premiselor concluzia este cu necesitate adevărată. Dacă da, atunci
argumentul este valid. Pentru argumentele inductive, vom stabili dacă concluzia
care rezultă este probabil adevărată. Dacă concluzia este adevărată, atunci
argumentul este puternic. Dacă nu, atunci argumentul este slab.
În cazul argumentelor inductive, este necesar să reţinem
că premisele trebuie să sprijine concluzia şi să nu omită fapte relevante
pentru concluzie.
Dacă argumentul este fie valid, fie puternic, atunci
ajungem la a doua întrebare şi stabilim dacă premisele sunt întradevăr
adevărate. Dacă, în cazul unui argument deductiv, premisele sunt adevărate,
atunci argumentul este concludent. Dacă, în cazul unui argument inductiv,
premisele sunt adevărate, argumentul este convingător. Toate argumentele deductive nevalide
sunt neconcludente şi toate argumentele inductive slabe sunt neconvingătoare.
Distincţia referitoare la enunţuri şi argumente poate fi
rezumată astfel:
Putem avea
enunţuri adevărate sau false
Putem avea
argumente deductive valide sau nevalide
Argumentele
valide pot fi concludente sau neconcludente
Argumentele
nevalide sunt toate neconcludente
Argumentele
inductive pot fi tari sau slabe
Argumentele tari
pot fi convingătoare sau neconvingătoare
Argumentele
slabe sunt, toate, neconvingătoare.
Exerciții
I. Următoarele argumente sunt deductive. Stabiliți
pentru fiecare argument dacă este valid sau nevalid și observați relația dintre
răspunsul dumneavoastră și adevărul sau falsitatea premiselor și concluziei.
Apoi, stabiliți dacă argumentul este concludent sau neconcludent.
1.
Pentru că Moby Dick a fost scris de Shakeaspeare, iar
Moby Dick este un roman science-fiction, rezultă că Shakespeare a scris un
roman science-fiction.
2.
dacă Londra se află la nord de Paris și la sud de
Edinburgh, rezultă că Paris se află la sud de Edinburgh.
3.
Dacă Nicolae Ceaușescu a fost executat, atunci el a
murit. Ceaușescu a murit. Prin urmare, el a fost executat.
4.
Cel mai lung râu din Amercia de Sud este Amazonul, iar
Amazonul străbate Brazilia. Prin urmare, cel mai lung râu din Anerica de Sud
străbate Brazilia.
5.
Pentru că unele fructe sunt verzi, iar unele fructe sunt
mere, rezultă că unele fructe sunt mere verzi.
6.
Toți medicii au absolvit studii de licență de științe
politice, iar unii avocați sunt medici. Prin urmare, unii avocați au absolvit
studii de licență de științe politice.
7.
Fiecare provincie a Canadei are exact un oraș care este
capitala sa. Prin urmare, pentru că există 30 de provincii în Canada, există 30
de capitale de provincie.
II. Următoarele argumente sunt inductive.
Stabiliți pentru fiecare dacă este puternic sau slab, și observați relația
dintre răspunsul dumneavoastră și adevărul sau falsitatea premiselor și
concluziei. Apoi, stabiliți dacă fiecare argument este convingător sau nu.
- În evidența Cimitirului Național Airlington scrie că John F. Kennedy
este înmormântat acolo. Prin urmare, este foarte probabil ca John F.
Kennedy să fie înmormântat acolo.
- Cele mai multe vedete de cinema celebre sunt milionare în dolari.
Leonardo Di Caprio este o vedetă de cinema celebră. Prin urmare, probabil
Di Caprio este milionar în dolari.
- Oamenii ascultă muzică rock de peste 100 de ani. Prin urmare, oamenii
vor mai asculta muzică rock în următorul an,
- Coca-Cola este o băutură răcoritoare extrem de populară. Prin urmare,
probabil cineva, undeva, bea Coca-Cola chiar în acest moment.
III.
Stabiliți dacă următoarele argumente sunt inductive sau
deductive. Dacă un argument este inductiv, stabiliți dacă este puternic sau
slab. Dacă este deductiv, stabiliți dacă este valid sau nevalid.
1.
Pentru că Anca este mama lui Radu și sora lui Traian,
rezultă că Traian este unchiul lui Radu.
2.
Pentru că prima zi de Crăciun cade întotdeauna într-o zi
de joi, rezultă că a adoua zi va fi întotdeauna o zi de vineri.
3.
După ce a luat o doză de LSD, Alice a spus că a văzut o
farfurie zburătoare în parcarea din complexul comercial Electroputere. Pentru
că se știe că Alice spune întotdeauna adevărul, ar trebui să tragem concluzia
că o farfurie zburătoare a aterizat acolo.
IV.
Definiți următorii termeni : argument valid,
argument nevalid, argument concludent, argument neconcludent, argumetn
puternic, argument slab, argument convingător, argument neconvingător.
V.
Răspundeți cu „adevăratˮ sau „falsˮ :
1.
Unele argumente, deși nu în întregime valide, sunt
aproape valide.
2.
Argumentele inductive pot fi mai mult sau mai puțin
puternice sau mai mult sau mai puțin slabe.
3.
Argumentele deductive valide sunt identice cu
argumententele inductive.
4.
Dacă un argument deductiv are premise adevărate și
concluzie falsă, atunci este în mod necesar nevalid.
5.
Un argument valid poate avea o premisă falsă și o
concluzie falsă.
6.
Un argument valid
poate avea o premisă falsă și o concluzie adevărată.
7.
Un argument concludent poate fi nevalid.
8.
Un argument concludent poate avea o concluzie falsă.
9.
Un argument puternic poate avea premise falsă și o
concluzie probabil falsă.
10. Un argument puternic
poate avea premise acevărate și o concluzie probabil falsă.
11. Un argument convingător
poate avea o concluzie probabil falsă.
12. Un argument convingător
trebuie să fie inductiv puternic.
13. Dacă un argument are
premise adevărate și concluzie adevărată, știm că este un argument bun.
14. Un enunț poate fi „validˮ
sau „nevalidˮ.
15. Un argument poate fi
„adevăratˮ sau „falsˮ.