ARGUMENTUL BAZAT PE ANALOGIE
DESCRIERE
Argumentul bazat pe analogie este un tip de raţionare
centrat pe cazuri particulare, în care un caz este considerat asemănător cu un
altul dintr-un anumit punct de vedere. Pentru că se consideră că un caz are o
anumită proprietate, atunci celălalt caz, se trage concluzia, are aceeaşi
proprietate (datorită faptului că un caz seamănă cu celălalt). Argumentul este
anulabil, pentru că oricare ar fi două cazuri considerate, este posibil ca ele
să fie asemănătoare din anumite puncte de vedere, şi diferite din alte puncte
de vedere. Din faptul că două cazuri sunt în general asemănătoare, nu rezultă
că trebuie să fie asemănătoare în orice privinţă.
SCHEMA DE ARGUMENTARE A
ARGUMENTULUI BAZAT PE ANALOGIE
Premisa care afirmă asemănarea: În general, cazul C1 este
asemănător cu cazul C2.
Premisa de bază: A este
adevărat (fals) în cazul C1.
Concluzie: A este adevărat
(fals) în cazul C2.
ÎNTREBĂRI CRITICE
1.
Există diferenţe între C1 şi C2 care tind să submineze forţa
asemănării specificate?
2.
Este A adevărat (fals) în C1?
3.
Există un alt caz C3 care este,
de asemenea, asemănător lui C1, dar
în care A este fals (adevărat)?
EXEMPLE
Într-o discuție pe tema practicii obișnuite a oferirii de
bacșiș persoana care apără această practică argumentează:
A
pune capăt practicii bacşişului este acelaşi lucru cu a lua unui animal principala
sursă de hrană prin distrugerea habitatului său natural.
Îndepărtarea
sursei principale de hrană a unui animal prin distrugerea habitatului său
natural are drept principală consecinţă moartea dureroasă a animalului datorată
înfometării şi bolii.
Prin urmare, oprirea
practicii bacşişului va însemna distrugerea unei surse de venit pentru oameni
care se luptă să supravieţuiască într-o economie aflată în declin.
În acest argument, persoana compară două cazuri: cazul
unui animal care luptă să supravieţuiască într-un mediu ostil şi cazul unei
persoane care luptă să supravieţuiască într-o economie în declin. Ea oferă
exemple de consecinţe negative ale distrugerii habitatului într-un caz, şi apoi
postulează consecinţe comparabile în celălalt caz. Persoana foloseşte un argument bazat pe consecinţe, dar acest
argument este construit pe un argument
bazat pe analogie, care foloseşte o comparaţie între două cazuri. Cele două
cazuri sunt diferite din anumite puncte de vedere, dar prin compararea lor,
persoana formulează un argument plauzibil.
În acest exemplu, răspunsul la a doua întrebare critică este ușor de
formulat, pentru că premisa de bază a argumentului – aceea că
distrugerea habitatului unui animal are consecinţe negative – este într-adevăr
plauzibilă. Dar răspunsul la prima
întrebare deschide calea unei critici la adresa argumentului bazat pe
analogie în acest caz. Se poate argumenta că este o diferenţă între cele două cazuri. Dacă un animal îşi pierde
habitatul, este posibil să nu existe un alt loc în care să se mute sau unde să
fie mutat şi unde să există surse de hrană. Dar în cazul unei persoane care
este împiedicată să mai primească bacşiş, banii suplimentari care ar putea fi
colectaţi prin creşterea preţurilor, odată ce bacşişul este interzis, ar putea
fi folosiţi la creşterea salariilor sau beneficiilor angajaţilor. Oricum, orice
diferenţă de acest gen poate fi folosită pentru a ridica îndoieli asupra
argumentului bazat pe analogie folosit în exemplul anterior.
În
unele cazuri, punerea celei de a treia întrebări poate fi eficientă, dar în
altele, nu. Motivul este acela că este necesar un anumit grad de inteligenţă şi
pricepere pentru a construi o contraanalogie. În unele cazuri, folosirea unei
contranalogii poate fi foarte eficientă. Următorul caz este clasic în această
privinţă.
Într-un
discurs pentru strângerea de fonduri pentru ajutorarea rebelilor din Nicaragua,
preşedintele Ronald Reagan a comparat rebelii cu patrioţii americani care au
luptat în Războiul de Independenţă. Un vorbitor care se opunea trimiterii de
fonduri rebelilor a comparat situaţia din Nicaragua cu razboiul din Vietnam.
Folosind argumentul bazat pe analogie, Reagan a comparat
cazul rebelilor din Nicaragua cu cazul patrioţilor americani care au luptat în
Războiul de Independenţă. Pentru că audienţa ar fi crezut că o situaţie de
acest din urmă gen merită luată în considerare, că este bine de sprijinit şi că
are consecinţe pozitive, este uşor de presupus că ea ar susţine acea acţiune.
Folosind argumentul bazat pe o analogie, Reagan a sperat să transfere această
atitudine pozitivă asupra cazului prezentat. Dar oponentul său a construit un
contraargument folosind o altă analogie care are de asemenea un impact puternic
asupra audienţei. Intervenţia în Vietnam a avut foarte multe consecinţe
negative pentru Statele Unite şi a fost o experienţă neplăcută. Nimeni nu ar
vrea ca ea să se repete vreodată. Acest caz are semnificaţia unei lecţii care
arată că intervenţia într-o ţară străină poate avea efecte nedorite şi chiar
dezastruoase, chiar de la primii paşi făcuţi în această direcţie. Astfel, aici
avem un al treilea caz care este asemănător cu cazul Nicaragua, şi în care
intervenţia a avut consecinţe nedorite.
În unele cazuri, argumentul bazat pe
analogie este folosit într-un mod mai agresiv
care poate să conţină multe asumpţii implicite sau neformulate. Următorul
exemplu este luat dintr-un magazin Chatelaine, din luna mai 1982.
Odată ce sunt identificate diferitele presupoziţii
ale argumentului, se poate arăta relativ uşor că ele sunt cel puţin
discutabile şi astfel că argumentul care se bazează pe ele este nejustificat.
Când
un criminal este găsit vinovat, el este pedepsit indiferent de motivele pentru
care a săvârşit crima. În acelaşi fel, oricine face un avort este vinovat de
încălcarea dreptului la viaţă al unei persoane.
Concluzia implicită a acestui
argument este afirmaţia că oricine face un avort ar trebui pedepsit. De
ce? Argumentul este susţinut de analogia dintre două cazuri considerate
asemănătoare. Unul este cel al unei persoane care omoară pe cineva, o crimă
pedepsită de legea penală. Celălalt este cazul cuiva care face un avort.
Argumentul este acela că întrucît un caz este asemănător cu celălalt, ceva care
este adevărat sau valabil în privinţa unui caz ar trebui să fie valabil sau
adevărat şi în privinţa celuilalt caz. Argumentul este bazat astfel pe schema
de argumentare a argumentului bazat pe analogie. Argumentul se bazează pe
presupoziţia că întrucât criminalii sunt pedepsiţi, indiferent care este
motivul pentru care au săvârşit crima, prin analogie, şi persoanele care fac
avort ar trebui pedepsite. Acest argument se bazează pe premisa implicită că
cele două cazuri, de crimă şi avort, sunt asemănătoare. Dar o astfel de
presupoziţie este foarte discutabilă. În dreptul penal, un fetus nu este o
persoană şi nu are drept la viaţă în acelaşi fel în care are o persoană.
Desigur, această distincţie este una juridică, şi există o diferenţă între
drept şi moralitate. Dar chiar şi aşa, presupoziţia că oricine face un avort
privează o perosană de dreptul la viaţă se bazează la rândul ei pe presupoziţia
că un fetus este o persoană. În timp ce apărătorii interdicţiei avortului ar
putea accepta această presupoziţie, apărătorii liertăţii de alegere ar putea să
o respingă. Ei ar argumenta că cele două cazuri, de crimă şi de avort, diferă în această privinţă.
În general, prima întrebare critică
a argumentului bazat pe analogie tinde să fie cea mai importantă în evaluarea
argumentelor bazate pe analogie. Dacă un caz este asemănător cu un altul într-o
anumită privinţă, atunci asemănarea dă o oarecare greutate plauzibilă
argumentului bazat pe analogie. Dar dacă cele două cazuri sunt diferite într-o
altă privinţă, atunci specificarea acestei diferenţe tinde să submineze
plauzibilitatea argumentului. Ca urmare, argumentele bazate pe analogie pot fi
mai slabe sau mai puternice, de la caz la caz.
EXERCIŢII
Analizaţi argumentele următoare identificând schemele de
argumentare implicate. Identificaţi premisele şi concluzia argumentelor. Dacă
există aspecte chestionabile ale argumentului care ar trebui luate în
considerare identificaţi întrebările critice care ar trebui
formulate:
1) După ce au ingerat un
miligram de substanţă alpha pe zi timp de nouă zile, cobaii au dezvoltat
anomalii genetice. Datorită asemănării dintre cobai şi oameni, este probabil ca
substanţa alpha să producă la oameni acelaşi gen de anomalii genetice.
2) Atunci când o persoană este
diagnosticată cu cancer, se fac eforturi pentru împiedicarea dezvoltării
formaţiunii canceroase prin chirurgie, chimioterapie, sau radioterapie. Dar
criminalii şi răufăcătorii sunt formaţiuni canceroase ale societăţii. Prin
urmare, atunci când aceşti criminali sunt prinşi şi condamnaţi, ei ar trebui
trataţi ca orice altă formă de cancer şi eliminaţi prin pedeapsa capitală.
ARGUMENTUL CORELAŢIE-CAUZĂ
DESCRIERE
În general se acceptă că două entități, lucruri, fenomene
etc., se află în relație de cauzalitate dacă există o corelație statistică
între cele două entități, lucruri, fenomene etc.
Spre exemplu, dacă se stabileşte o corelaţie statistică
semnificativă între incidenţa redusă a infarctului miocardic şi consumul de vin
roşu, atunci se poate trage concluzia provizorie, cu caracter ipotetic că
consumul de vin roşu este cauza numărului redus de cazuri de infarct. Argumentul
corelație-cauză conchide că există o relație cauzală între două cazuri pe baza
observării unei corelații între ele. Însă, pentru că din simpla observare a
unei corelații nu rezultă în mod necesar existența unei relații de cauzalitate,
argumentul are un caracter prezumtiv.
SCHEMA DE ARGUMENTARE PENTRU ARGUMENTUL
CORELAŢIE-CAUZĂ
Premisă: Există o corelaţie
pozitivă între A şi B.
Concluzie: A este cauza lui B.
EVALUARE/ÎNTREBĂRI
CRITICE
1. Există într-adevăr o
corelaţie între A şi B?
2. Există vreun motiv să credem
că acea corelaţie este mai mult decât o coincidenţă?
3. Ar putea exista un al treilea factor, C, care să fie cauza atât a lui A cât şi a lui B?
O corelaţie este o relaţie pur statistică, determinată pe
baza unor date numerice referitoare la un eveniment care are loc într-un anumit
caz, atunci când are loc şi un alt eveniment. Totuşi, cauzalitatea nu este o
relaţie pur statistică (sau, dacă este, este unul foarte complicat), prin
urmare, inferarea referitoare la cauzare pornind de la o corelaţie nu poate fi
evaluată doar statistic sau numeric. Acest tip de inferenţă este unul prezumtiv şi anulabil, care poate criticat sau slabit pe măsură ce dispunem de
noi date.
EXEMPLE
O problemă cu argumentele corelaţie-cauză este aceea că uneori
corelaţia nu este în realitate între
două evenimente, ci doar pare că
este astfel. Iată un exemplu:
Cercetătorii
de la Wellesley Central Hospital au cercetat 18 pacienţi cu artrită reumatoidă
timp de un an, testând modul în care se modifică simptomele lor odată cu
schimbarea climatică, dar nu au stabilit nicio corelaţie între cele două.
„Concluzia noastră este aceea că această credinţă este, cel puţin parţial,
rezultatul unei tendinţe a oamenilor de a percepe modele acolo unde nu există”,
a scris Dr. Ronald Redelmeier într-un rezumat al studiului publicat în
Procedins of the National Academy of Science. În timpul investigării celor 18
pacienţi cercetătorii au cules date despre simptome timp de 15 luni. Pacienţii
îşi evaluau singuri severitatea durerilor, iar doctorii evaluau starea medicală
(funcţionare, mobilitate) a încheieturilor fiecărui pacient. Cercetătorii au
obţinut de asemenea rapoarte meteorologice pentru zilele din perioada în care
erau evaluaţi pacienţii. Ei au intervievat pacienţii în legătură cu durerile
artritice, şi toţi pacienţii, mai puţin doi, au afirmat că există o legătură
puternică între durerile lor şi schimbarea vremii. Totuşi, atunci când
cercetătorii au prelucrat corelaţiile dintre dureri şi particularităţile
climatice menţionate de pacienţi, ei nu au găsit niciun model.
În acest caz, pacienţii afectaţi de artrită susţin că
există o corelaţie între simptomele
artritei şi schimbările climatice. Dar studiul Dr. Redelmeier indică unele
îndoieli referitoare la existenţa unei astfel de corelaţii.
O alt problemă este aceea că o corelaţie statistică între
două evenimente poate fi o coincidenţă.
Un
studiu statistic complicat realizat de Steffie Woolhandler şi David U.
Mimmelstein care citează cifre din 141 de ţări a stabilit că cu cât procentul
din produsul intern brut cheltuit pentru înarmare este mai mare, cu atât este
mai mare rata deceselor în rândul copiilor. Autorii studiului au tras concluzia
că există o legătură plauzibilă între cheltuielile militare şi rata deceselor
în rândul copiilor: „Rezultatele noastre confirmă ceea ce mulţi au intuit – că
militarismul afectează starea de sănătate a populaţiei chiar şi în absenţa unor
conflicte sau ostilităţi manifeste”. Totuşi, criticii s-au întrebat dacă
rezultatele studiului nu sunt cumva doar o coincidenţă”. Dr. John Bailar, un
statistician de la Harvard School of Public Health a afirmat că aceeaşi
abordare statistică poate fi folosită pentru a arăta legătura dintre
mortalitatea infantilă şi consumul de banane. El s-a întrebat dacă corelaţia
statistică dintre două lucuri sau evenimente de acest tip constituie un motiv
pentru a trage concluzia că un lucru este cauza celuilalt.
O altă problemă importantă este dacă lucrurile sau
evenimentele corelate au ele însele o cauză
comună. Următorul exemplu este clasic:
La o
conferinţă despre legătura dintre oameni şi animalele de casă ţinută în Boston
în 1986, cercetătorii au raportat că animalele de casă pot contribui la
scăderea presiunii sângelui, la creşterea şanselor de supravieţuire a
bolnavilor de inimă, şi pot reduce starea de izolare resimţită de copiii
afectaţi de autism. Potrivit unui raport publicat în Newsweek cercetătorii au
făcut cunoscute efectele benefice ale companiei animalelor de casă. Studiile au
arătat că femeile care au câini au o mai mare încredere de sine, sunt mai
sociabile, şi mai tolerante decât cele care nu au. Bărbaţii care au câini au
sentimente de încredere în sine, al prpriei valori şi al apartenenţei mai
dezvoltate şi au abilităţi de comunicare mai dezvoltate. Copiii care cresc
alături de animale de casă dau în general dovadă de o capacitate de a empatiza
mai mare decât ceilalţi copii.
În acest caz, este vorba de o corelaţie între stăpânii de
animale de casă şi îmbunătăţirea stării generale de sănătate, dar ambii factori
ar putea fi foarte bine rezultatul unor calităţi (abilităţi de socializare) pe
care cei care au animale de casă le au într-o măsură mai mare decât ceilalţi
oameni. Acest factor poate fi cauza atât a creşterii animalelor de casă cât şi
astării de sănătate a celor care cresc animale de casă. În acest caz, poate
exista o corelaţie între doi factori A
şi B, dar motivul acestei corelaţii
poate fi acela că un al treilea factor, C,
este cauza atât a lui A cât şi a lui B. Într-un caz de acest fel, nu este
corect să tragem concluzia că A este
cauza lui B.
Un exemplu pentru a treia întrebare
critică este corelaţia dintre consumul zilnic de vin roşu şi scăderea
incidenţei atacurilor cardiace în rândul bărbaţilor de peste 40 de ani. Studii
recente au arătat că consumul de alcool de orice tip (cu moderaţie) a fost
asociat cu o scădere semnificativă a atacurilor cardiace la acest segment de
vârstă. Cercetările cele mai recente au arătat că alcoolul din vinul roşu este
cauza rezultatelor stabilite şi că consumul de bere sau de orice alt tip de
alcool are acelaşi efect.
Pe scurt, argumentul corelaţi-cauză
este un tip de inferenţă prezumtiv şi anulabil, şi este foarte util în scopuri
practice. Dar în anumite cazuri, există o tendinţă naturală de a trage repede o
concluzie referitoare la o relaţie cauzală pornind de la o corelaţie observată.
În astfel de cazuri, este mai bine să încercăm să răspundem la întrebările
critice înainte de a considera puternice astfel de argumente.
De asemenea, este important să
reţinem că toate argumentele bazate pe estimări statistice referitoare la
corelaţii ar trebui analizate din punct de vedere al modului în care sunt
definiţi termenii în cadrul cercetării. Teoria referitoare la consumul de vin roşu
care previne afecţiunile cardiace a fost criticată recent de un grup de
cardiologi care a arătat că, deşi în cele mai multe ţări specificarea cauzei
deceselor este obligatorie, în Franţa, multe decese cauzate de afecţiuni
cardiace sunt înregistrate oficial ca „moarte subită”. Acest mod de a raporta
statisticile medicale poate presupune un număr mai mic de infarcturi.
EXERCIŢII
Analizaţi argumentele următoare identificând schemele de
argumentare implicate. Identificaţi premisele şi concluzia argumentelor. Dacă
există aspecte chestionabile ale argumentului care ar trebui luate în
considerare identificaţi întrebările critice care ar trebui
formulate:
1) Un raport publicat în Jounal
of the American Medical Association a identificat o relaţie statistică între „modelul
masculin” al pierderii părului (chelie) şi atacurile cardiace. Bărbaţii cu
acest tip de chelie, afirmă studiul, sunt cu 30-300% mai expuşi la atacurile
cardiace decât bărbaţii care au pierdut puţin păr sau nu au pierdut deloc.
Cercetătorii au ezitat să tragă concluzia că lipsa părului este o cauză a
atacurilor cardiace, şi unii au speculat dacă stresul sau un factor hormonal
comun ar putea fi implicaţi.
2) Un profesor de medicină de
la Universitatea din Toronto a realizat un studiu potrivit căruia este de 2 ori
mai probabil pentru copiii din familiile sărace să moară în prima parte a
copilăriei sau din accidente decât pentru copiii din familiile mai înstărite,
şi de 2,5 ori mai probabil să moară datorită unor oli infecţioase. El a tras
concluzia că sărăcia este un ucigaş care este mult mai periculos decât
cancerul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu